Pleaseee click me ;;)

Dupa o absenta destul de lunga (in mare datorita faptului ca am fost plecata din oras), revin cu un post si cu rugamintea sa dati o data pe zi un click aici ^^ (MULTUMESC ^^ )




In principiu, postul de azi e mai mult o intrebare.. Sunt curioasa daca ar prinde la public un blog intitulat "Around the world" .. M-am intors de vreo sapt-doua dintr-o excursie prin diferite tari si mi-a venit ideea.. Nu tin neaprat sa am doar eu acces la el, daca mai sunt persoane care au calatorit destul de mult, ma gandeam ca ar fi nice un fel de ghid de vacanta.. Posturi legate de fiecare tara in parte, ce merita vizitat, ce nu, informatii generale etc. Cum vi se pare ideea?

And that's it.. (Viena si Praga sunt superbe ^^ )

P.S: http://www.tamagochi.ro/pet-SeredaS click, please ^^

Lectie de psihologie... sau psihiatrie :P

Tocmai mi-am amintit o discutie pe care o aveam acum ceva timp cu cineva pornita de la replica "S-o f***t butonul". Din gluma in gluma, s-a ajuns la o discutie care ma pune pe ganduri...cat de departe a ajuns nebunia omeneasca? :P
Persoana cu care purtam discutia e studenta la psihologie si din cate am inteles eu, ceea ce urmeaza sa spun a fost ceva predat la facultate, de catre un profesor de psihiatrie. Persoana in cauza, adica profesorul respectiv, a avut ocazia sa cunoasca o pacienta "mai speciala". In ce sens mai speciala? In sensul ca starea ei si nebunia se rezumau la faptul ca nu putea spune altceva in afara de "ctrl, alt, delete". La absolut orice intrebare, raspunsul era acelasi. Evident ca a fost un soc pentru toti cei din jur... Adica, nebuni, nebuni... Dar unul care sa vina la tine si sa nu spuna altceva decat "ctrl, alt, detele", parca e un pic cam dubios si neasteptat... Dupa multe cercetari ale specialistilor pentru a-si da seama cum a ajuns pacienta in starea respectiva, s-a ajuns la o concluzie. Intr-una din zile, femeia se plangea la birou unei colege ca are prea multe probleme, ca nu poate sa stearga cu buretele ce a fost in trecut, ca toate se aduna (etc)... lucruri de care la o adica ne plangem cu totii. Replica colegei de birou a fost: "Eh lasa draga... Incearca sa dai alt+ctrl+delete la tot si gata". Eh si uite asa de la o chestie de genul, se ajunge unde spuneam mai devreme ca s-a ajuns. Ca o incheiere, concluzia specialistilor a fost ca discutia respectiva, mai exact ce i-a spus colega de munca femeii, a ramas undeva in mintea acesteia si in momentul in care, din cauza prea multor probleme, femeia a ajuns in stadiul de nebunie... s-a reintors discutia si, ca sa ma intorc de unde am pornit,"s-o f***t butonul" ... Si a ramas pe "alt, ctrl, detele". Ce s-a intamplat mai departe, nu stim. Cert e ca lumea o ia razna rau de tot si prea multa tehnologie clar strica. ;)

-------------------------------

P.S: Pentru amuzament si relaxare, recomand cu caldura Ice Age 3. Desi l-am vazut 3D, nu mi s-a parut sa fi avut prea multe efecte. E ok si de vizionat acasa, in pat, in timp ce mananci o punga mare de pufuleti si muulta ciocolata. :P

Vorbe vs fapte...

... ca tot purtam mai devreme o discutie cu cineva legata de vorbe si fapte. Eu sustineam sus si tare ca vorbele raman, iar persoana in cauza sustinea ca faptele sunt mai importante si ca vorbele trec. Pana la urma, eu cel putin nu am ajuns la nicio concluzie. In foarte multe cazuri, vorbele dor mai tare decat faptele si prefer sa primesc doua palme decat sa mi se spune lucruri dure. De cele mai multe ori, spunem lucruri fara sa ne dam seama cam cat rau fac si ca incet, incet se aduna si inevitabil raman acolo, undeva... Si ar fi bine daca ar ramane intr-un coltisor si nu s-ar intoarce in memorie exact in momentele cele mai nepotrivite. Daca aduni prea mult in tine si la un moment dat izbucnesti, s-ar putea sa arunci in stanga si in dreapta cu tot ce s-a strans, cu tot ce parea uitat acolo, undeva.
Daca trecem si in extrema cealalta, o fapta deja facuta nu are cale de intoarcere. Ce a fost facut, acolo ramane si de cele mai multe ori vorbele dragute nu mai au nicio insemnatate. Daca ti-ai asumat riscul de a face o tampenie, ti l-ai asumat si pe cel de a nu mai avea cale de intoarcere. Daca o vorba mai poate fi intoarsa, o fapta nu... Si ma intreb din nou, pana la urma care dintre cele doua poate face mai mult rau? Daca le punem pe o balanta, cantaresc oare amandoua la fel?

Ice Queen

Melodia care ar putea sa descrie cel mai bine starea mea de spirit de acum e Ice Queen de la Within Temptation. N-am eu mari tangente cu Within Temptation, dar au cateva melodii dragute care merita ascultate... printre ele consider ca se incadreaza si Ice Queen.




Ce nu te omoara, te intareste - Cam asta e concluzia la care am ajuns si eu in ultimele zile. Daca pana acum preferam sa bag nasul in perna si sa incep sa plang sau mai bine zis sa imi plang de mila, acum parca vreau sa iau pe toata lumea la bataie...desi nu am suficienta putere sa bat pe cineva.
Am capatat brusc incredere in mine si am ajuns sa imi doresc sa demonstrez de ce sunt de fapt in stare. Nu vad rostul in a sta in coltisorul meu, tacuta, inghitind in sec si tinand tot in mine. De ce sa fiu intotdeauna cea care lasa de la ea? Cu cat aflu mai multe lucruri, cu atat ma ambitionez si mai tare sa imi schimb atitudinea. Nu vreau sa tratez lucrurile ca pe o razbunare, vreau doar sa le demonstrez unor persoane ca m-au subestimat din multe puncte de vedere.
Desi nu mi se potrivesc multe caracteristici de la zodia mea, macar de un lucru sunt foarte constienta: Daca vreau ceva, obtin. Nu conteaza cata rabdare trebuie sa am, sau, ca sa o citez pe profesoara mea de engleza (suna cam dur): "Ca sa obtin ce vreau, calc pe cadavre". Sunt satula de oameni falsi, de prieteni care nu sunt de fapt prieteni si nu mai vreau sa stau de fiecare data sa ma intreb daca e bine sa fac asa, daca e bine sa spun un lucru, daca risc sa jignesc o persoana. In momentul de fata, nu-mi mai pasa. Daca altii nu se gandesc la consecinte, de ce as face eu asta? Nu mai vreau sa pun la suflet fiecare cuvant, nu vreau sa ma mai doara fiecare lucru spus cu indiferenta. Si sunt convinsa ca pot sa ignor tot daca vreau. Cel putin, in ultimele cateva zile am reusit... And it feels good, really good.



When leaves have fallen and skies turned to grey
The night keeps on closing in on the day
A nightingale sings his song of farewell
You'd better hide from her freezing hell

On cold wings she's coming
You'd better keep moving
For warmth, you'll be longing
Any day
Come on, just feel it?
Don't you see it?
You'd better believe

(...)

Face it!

... Yeah, right :P
Putem la fel de bine sa fim pesimisti si sa privim imaginea din alt unghi.. hai sa modificam mesajul in "Our paths break up here.
Thanks for your ... friendship?!" ;)

Lumea e plina de oameni care pretind ca iti sunt prieteni si care cred ca fac atatea pentru tine, dar de fapt habar n-au ce inseamna sa fii un prieten adevarat. Prea multe impresii, prea multe persoane care fac ce le taie capul "pentru binele tau". E important ca un prieten sa fie acolo pentru tine, sa te sustina, sa te asculte, sa iti dea palme cand considera ca o iei pe drumul gresit... dar trebuie sa stie care sunt limitele si ca pana la urma alegerea e doar a ta. De ce sa facem lucruri inutile care o data aflate nu fac altceva decat sa fie lovituri sub centura? :) De ce sa ne dam prietenii tuturor, oameni care stiu sa pastreze intimitatea altora, cand de fapt demonstreaza prin ce fac exact contrariul? De ce sa ajungem sa ne intrebam daca unele lucruri sunt facute intentionat sau pur si simplu fara sa iti dai seama? De ce persoane pe care le-ai admirat si respectat ajung sa decada in ochii tai atat de mult incat sa nu mai vrei sa dai ochii cu ele? Oare nu e aceasta punctul in care TU incet, incet iti distrugi toate prieteniile fara sa iti dai seama? Ai impresia ca toate sunt ca tine, ca tu ai incercat sa faci doar bine si ai fost ranit mereu, te simti victima.. Dar daca nu e asa? Daca tu n-ai procedat bine? Indiferent care este raspunsul, increderea si imaginea pe care o aveai s-au pierdut.. Si stim cu totii prea bine ca increderea se recapata greu... foarte greu. Dar e alegerea fiecaruia... fie ca isi da seama, fie ca nu.

Auzeam adesea in copilarie proverbul: "Dupa fapta... si rasplata"